Alaturi de cei care nu mai pot cuvanta...

дизайн мебели
все о кредитах
Categorie: asociatia blajut p. sava
Publicat: Miercuri, 29 Aprilie 2015 17:02
Scris de Super User
Accesări: 704

ALATURI DE CEI CARE NU MAI POT CUVANTA…

insa daca ar mai face-o le-am plange vorbele asa cum le plangem sufletele…

Milostenie, intrajutorare, bunatate, rugaciune, credinta, ajutor sunt termeni simpli dar atat de uitati de multi dintre noi. Poate unii dintre cei care citesc aceste randuri deja au vazut si citit in presa locala sau nationala despre evenimentul petrecut duminica, 07 octombrie la Biserica Sf Nectarie din Iasi. Am reusit cu ajutorul Bunului Dumnezeu si cu ajutorul nelipsit al bisericii si autoritatilor sa contribui la actiunea de inhumare a celor 40 de suflete care zaceau de atata timp la Institutul de Medicina Legala al Municipiului Iasi.

In urma cu mai putin de o luna am auzit o stire care pentru multi ar parea banala sau intangibila din punctul de vedere al solutiilor ce ar putea fi gasite pentru rezolvarea situatiei. Stirea relata ca morga municipiului Iasi este singura din tara care detine un numar impresionant de cadavre neridicate, unele de cativa ani, de catre familiile lor sau de catre apropiati. Nu le-am privit ca pe niste trupuri ci, mai degraba, ca pe niste biete suflete chinuite si insetate de alinare sfanta, de pace si caldura. In acel moment am decis sa fac tot ce imi sta in putinta pentru a contribui la alinarea bietelor suflete care nu isi regaseau linistea, zacand in frigiderul Institutului de Medicina Legala de luni sau chiar ani de zile.

Trebuie sa recunosc faptul ca nu as fi reusit sa duc la indeplinire aceasta actiune fara ajutorul bisericii, Parintele Petrica Lehaci fiind primul caruia i-am povestit despre intentiile mele si care cu mare caldura si ospitalitate m-a primit in casa Domnului. Dupa care, fara nici o ezitare am primit sprijinul si binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Parinte Teofan, Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei care a si oficiat dealtfel slujba inmormantarii  si deasemenea am beneficiat de sprijinul autoritatilor locale, politiei si jandarmeriei, al primarului Comunei Miroslava care ne-a facilitat locurile de veci in Cimitirul Valea Ursului, al oamenilor care au contribuit prin diferite mijloace si nu au dorit a fi mentionati, al firmei de pompe funebre “DANIEL SI ANCA” care s-a implicat atat sufleteste cat si financiar, s-a dedicat si a actionat cu mult profesionalism si promptitudine, carora le multumesc tuturor din suflet. Totodata as dori sa multumesc si trusturilor de presa care ne-au fost alaturi si ne-au primit cu multa caldura, tratand actiunea cu profesionalism, echidistant si prompt.

Trebuie sa mentionez faptul ca alaturi de mine a fost pe tot parcursul acestei actiuni si Biserica Romano-Catolica reprezentata la slujba de inmormantare de Peotul Petru Sescu, Paroh la “Sfanta Tereza a Pruncului Isus” si Preotul Alois Farțadi, Paroh la „Sfantul Anton de Padova”. Alaturi de un grup de enoriasi, din parohiile lor, au cuvantat si au plans cele 40 de sufletele intru conducerea lor spre vesnica lumina.

A fost o zi binecuvantata, o zi in care nici macar vremea nu a fost  mohorata ci plina de bunatate si caldura, o zi in care Bunul Dumnezeu a vrut sa fie pace si smerenie in sufletele celor prezenti si liniste in a celor pomeniti. O zi in care toti am plecat capul gandindu-ne la cele sfinte si cugetand la vietile nostre privind catre marea de sicrie aflate unul langa celalalt spunandu-ne parca sa uitam de cele rele, sa iubim mai mult, sa traim mai frumos si sa nu uitam cine suntem in aceasta lume trecatoare.

Inca ma simt marcat de cuvantarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei si tin chiar sa citez un fragment care sa ne calauzeasca pe noi toti in modul de a ne conduce viata si actiunile:„Vom săvârşi slujba înmormântării pentru odihna sufletelor lor, dar şi spre gândire, analiză, reflecţie şi meditaţie pentru noi, cei de faţă, asupra vieţii noastre. Căci, viaţa se cuvine a fi iubită şi trăită aşa cum trebuie. În acelaşi timp, gândită în perspectiva eternităţii, în perspectiva ceasului morţii, prin care fiecare fiinţă umană trece.”

Intreaga slujba a fost mai mult decat impresionanta ducand emotiile la grad de durere, de autocunoastere si mai mult decat compasiune, s-au varsat multe lacrimi care ne rugam sa spele din greutatile purtate de sufletele celor adormiti.

Fapte nu doar vorbe. Acest gand imi tot trece prin minte foarte des si incerc sa materializez tot ce pot, de la idei de afacei, planuri de viitor, actiuni cu si pentru angajatii care ii am in grupul de firme, gesturi frumoase pentru cei dragi si fapte bune pentru semenii mei. Trebuie sa daruim ca sa putem primi, si toata viata mea am mers pe conceptia ca daca vei oferi vei primi si tu la randul tau.

Nu pot sa repar lumea, nu pot sa schimb asa cum as vrea oamenii din societatea in care traim dar stiu sigur ca pot macar incerca. Am convingerea ca undeva in viitor lumea si societatea  vor fi mai bune si sper ca actiunile pe care le desfasor sa contribuie la aceasta schimbare, acest lucru imi este deajuns si ma implineste sufleteste.

Putem fi mai buni, putem aduce zambete si bucurii in sufletele celor care ne inconjoara, trebuie doar sa vrem cu adevarat!

Tot ce va doresc sunt zile si nopti fara griji!

дом ремонта
новости медицины