HomeAsociatia blajut p. savaUnde suntem si unde o sa ajungem...

Unde suntem si unde o sa ajungem...

Unde suntem si unde o sa ajungem …

"Oamenii mari, de buna seama, sunt nemaipomenit de ciudati"

Antoine de Saint Exupery

Micul Prinţ

Cine nu vrea oare să fie fericit? Adevărată problemă este: cum vede fiecare această fericire.
Ne complicăm, ne împiedicăm de noi înşine, ne ridicăm şi iar o luăm de la capăt. Odată ce ai puterea să faci lucrurile acestea o singură dată, pot garanta că vei găsi forţă necesară să o faci din nou dacă e nevoie. Aşa suntem noi setaţi să cădem în noroi, apoi să ne ridicăm, să ne ştergem, unii smeriţi, alţii nervoşi, dar cei care nu se mai ridică? Sunt din păcate oamenii aceia care nu mai găsesc putere datorită vârstei sau a slăbiciunilor sufleteşti ...

Pe de o parte sunt aceştia iar pe alta cei care se tot văită de orice şi găsesc în toate un motiv de nemulţumire. Mă opresc în mod special la cei care se plâng de ţara noastră, se răspândeşte concepţia că dacă trăieşti în România nu ai cum să fii fericit, ţin să le spun că EU SUNT FERICIT şi cunosc atât de multe persoane care gândesc la fel ca mine. Poate dacă încercaţi mai mult să trăiţi fiecare clipă aici, nu cu gândul la alte meleaguri, la toţi ne va fi mai bine.

Multora dintre noi nu ne trebuie cine ştie ce să fim fericiţi. Poate cunoaşteţi şi voi acei oameni care sunt fericiţi pentru că au apucat răsăritul soarelui, că pot respira încă o zi, pentru că au companie şi poartă o conversaţie. Să redefinim fericirea? Nu e nevoie, vorbesc despre bătrânii noştri, care cândva au fost ca noi, cândva au fost şi ei în această cursâ acerbă pentru supravieţuire iar acum se găsesc trişti şi neajutoraţi, singuri şi neputincioşi.

Fiecare dintre noi ne axăm pe casa, maşină, un salariu bunicel, o munca rezonabilă, copii , sănătatea bună, nevastă/soţ .... şi în fuga noastră pentru a le obţine nu ne mai uităm în jur să vedem ce se întâmpla cât noi fugim, Cine, Ce, Cum şi Când!

De ce am ales subiectul acesta? Simplu. Am pus bazele unei  Asociaţii pentru ajutorarea bătrânilor:  Asociaţia “Blajut P.Sava” unde Suntem Oamenii Tăi. Pentru cei care îşi trăiesc senectutea şi merită să fie fericiţi. Omului îi trebuie foarte puţin ca să fie fericit spun cei care au deja multe iar aceşti oameni au foarte puţin ... Dorinţa mea este să le pot oferi prin intermediul acestei  Asociaţii mai mult decât acest “puţin”, ce le este necesar pentru a trăi frumos şi liniştit.

Va fi un proiect de suflet, după cum spune şi numele va fi o asociaţie în memoria tatălui meu, un om deosebit care ne-a părăsit mult prea devreme şi care mereu este cu mine. Modul în care a plecat dintre noi a creat un gol atât de imens în sufletul meu încât nimic nu îl va umple nicicând, însă îmi voi dedica restul vieţii întrajutorării celorlalţi pentru a putea măcar avea sentimentul că el este mândru de mine. E atât de trist deoarece nu trebuia să se întâmple aşa ceva, el ar fi trebuit să fie aici cu noi, însă alţi oameni au considerat că a trăit destul, au luat locul divinităţii şi au curmat viaţa unui om iubit, bun, apreciat şi atât de folositor pe acest pământ, toate pentru a fura o amărâtă de pensie, chiar prima pe care o lua.

Tatăl meu nu a mai ajuns să se bucure de pensie, de liniştea bătrâneţii sau de respectul cuvenit unui vârstnic. Acesta este primul motiv din care a luat naştere  Asociaţia Umanitară “Blajut P.Sava” al cărui scop primordial va fi acordarea de asistentă şi ajutor tuturor pensionarilor.

Scopul meu este aşadar de a vedea toţi vârstnicii trăind frumos şi în armonie, fericiţi în fiecare clipă, cu chipul senin, liniştiţi că cineva le este aproape.

Vă doresc zile și nopți fără griji!!!